Dupa parerea mea anul acesta cea mai tare melodie la eurovision este melodia lui Alexander Rybak si cu siguranta melodia lui va avea un loc asigurat pe podium, eu sper sa fie chiar pe primul loc. Astazi este chiar ziua lui, implineste 23 de ani si cu siguranta ii va purta noroc. Sper sa fie si Elena in primele 10 locuri chiar daca eu am considerat ca nu melodia ei trebuia sa ne reprezite anul acesta ci melodia Dalmei.
Melodiile care merg in finala in urma semifinalei de aseara sunt:
Suedia : Malena Ernman — La Voix
Armenia : Inga & Anush — Jan Jan
Turcia: Hadise — Düm Tek Tek
Islanda: Yohanna — Is It True?
Romania: Elena — The Balkan Girls
Portugalia: Flor-de-lis — Todas As Ruas Do Amor
Malta: Chiara — What If We
Bosnia si Herzegovina: Regina — Bistra Voda
Israel: Noa & Mira Awad — There Must Be Another Way
Finlanda: Waldo’s People — Lose Control
Melodiile care sunt in finala datorita pozitiei in clasament de anul trecut sunt:
|
Melodiile care merg in finala in urma semifinalei de aseara sunt:
Suedia : Malena Ernman — La Voix
Armenia : Inga & Anush — Jan Jan
Turcia: Hadise — Düm Tek Tek
Islanda: Yohanna — Is It True?
Romania: Elena — The Balkan Girls
Portugalia: Flor-de-lis — Todas As Ruas Do Amor
Malta: Chiara — What If We
Bosnia si Herzegovina: Regina — Bistra Voda
Israel: Noa & Mira Awad — There Must Be Another Way
Finlanda: Waldo’s People — Lose Control
Melodiile care sunt in finala datorita pozitiei in clasament de anul trecut sunt:
- Franta: Patricia Kaas — Et S’il Fallait Le Faire
- Spaina: Soraya — La Noche Es Para Mí (The Night Is For Me)
- Marea Britanie: Jade Ewen — It’s My Time
- Germania: Alex Swings Oscar Sings! — Miss Kiss Kiss Bang
- Rusia: Anastasia Prikhodko — Mamo
|
Munca , munca si iar munca! Cand oare o sa ne gandim ca mai e timpul sa luam o pauza si pentru noi. Nu facem altceva decat sa muncim, sa strangem bani pentru diferite lucruri si . . . pana la urma o sa ne dam seama ca am pierdut multe lucruri frumoase pe care viata le are. Ne suparam din nimicuri, ne pierdem timpul certandu -ne pentru lucruri pe care a doua zi le-am si uitat, spunem lucruri la nervi pe care le regretam dupa, dar uneori e prea tarziu pentru ca unele cuvinte dor mai mult decat o palma, stam suparati pe o persoana zile intregi . . . luni . . . ani ca mai apoi sa nu stim nici macar de la ce a pornit cearta. Ne trezim intr-o dimineata si constientizam ca nu facem altceva decat sa ne ridicam din pat, sa mergem la munca, doar pentru a reveni acasa sa ne culcam din nou. Pentru fiecare sfarsit de saptamana ne programam diverse activitati, dar cand vine ziua de vineri parca tot ce am vrea este sa reusim sa ne odihnim. Carpe diem! Viata are termen de garantie, dar noi nu cunoastem data la care expira, asa ca cel mai bine e sa ne traim viata, sa facem lucruri care ne bucura atat pe noi cat si pe alti, sa facem exact ce ne dorim pentru a nu regreta nimic mai tarziu. Traieste la superlativ!
|
M-am gandit sa continui povestile mele cu birocratia din tara asta pentru ca in ultimile doua saptamani nu am facut altceva de cat sa astept la cozi interminabile. Acum cam doua saptamani m-am hotarat sa inmatriculez o societate comerciala la registrul comertului, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma informez pe site-ul lor oficial ce documente trebuie sa duc si cam cat ar costa acest lucru. Binentales ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Intr-o dimineata mi-am pregatit toate documentele de care aveam nevoie si m-am prezentat la registrul comertului. Primul lucru care trebuia sa il fac era rezervarea de nume, m-am asezat la coada de la chiseul care se ocupa de acest lucru, dupa aproximativ 20 de minute am ajuns si eu la rand si cum era de asteptat am primit un formular sa il completez dupa care trebuia sa revin la ghiseu. Am completat formularul dupa care m-am asezat din nou la coada unde am mai stat cam 20 de minute, cand am ajuns mi-a spus doamna referent care se ocupa de acest lucru sa revin peste o ora ca sa vad daca numele e disponibil. Am plecat la o plimbare si am revenit dupa o ora si ... bineinteles m-am asezat din nou la coada unde am mai stat inca jumatate de ora si ... surpriza cand am ajuns in fata mi-a spus ca trebuie sa mai astept jumatate de ora, am plecat m-am asezat pe un scaun si imi repetam in gand sa stau calma ca daca vorbesc urat ma mai plimba inca cateva ore. Dupa mai bine de jumatate de ora nu mai aveam rabdare si am inceput sa ma uit fix la ea si ca prin minune a ridicat si ea capul prin sala si si-a amintit ca e o fraiera care asteapta dupa ea, mi-a facut semn sa merg la ea a scos formularul meu a introdus numele pe care il vroiam in calculator si mi-a spus ca e inregula si sa vin peste 2 zile sa ridic acceptul final. Rezervarea de nume de care aveam nevoie a durat un minut si ea m-a plimbat jumatate de zi, binenteles pentru un lucru pe care puteam sa il primesc pe loc, nu am ce face si trebuie sa revin la Mircea Badea, "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul". Sa nu cumva sa credeti ca se termina aici, nici pe departe inceputul a fost foarte foarte usor pe langa tot ce a urmat. Am revenit dupa 2 zile cam pe la 9 dimineata, spre surpriza mea am primit rezervarea de nume foarte repede fara sa mai fiu nevoita sa mai stau la coada, dupa care mi-am luat un numar de ordine sa depun dosarul pentru inmatricularea sociatatii. Am primit numarul de ordine 358, in momentul in care am ajuns in locul unde trebuia sa astept m-am speriat, erau aproximativ 60 de persoane care asteptau la coada. Intreb sa ma asigur ca la coada aia trebuia sa stau si din pacate pentru mine raspunsul a venit foarte repede si era afirmativ. M-am uitat pe un panou electronic care arata numarul de ordine si era 290. M-am uitat in jur sa vad daca este vreun loc liber sa stau jos dar nu era nici unul, erau doar vreo 10 scaune la atatea persoane si bineinteles erau ocupate doar de persoane mai tinere, cei mai invarsta stateau in picioare cred ca restul persoanelor considerau ca sunt obijnuiti. S-a facut ora 2 si numarlul era acum 315 in conditiile in care eu aveam 358 si erau 10 referenti care preluau dosare si la ora 4 se termina programul de lucru, era clar ca nu am cum sa mai ajung la rand. Am hotarat sa ma duc sa intreb daca numarul de ordine era valabil si a doua zi iar raspunsul a fost negativ si pe un ton foarte superior. Mi-am analizat optiunile si am hotrat sa plec acasa si sa vin a doua zi dimineata mult mai devreme, oricum deja nu mai suportam caldura, inghesuiala si mirosurile de parfum si transpiratie. Zis si facut, a doua zi am venit la ora 7 desi programul incepea de la ora 8 si ... surpriza din nou ... nu eram prima! Dar totusi am fost norocoasa si am ajuns pe la ora 9. Referentul care mi-a preluat dosarul nu prea era in clar cu actul constitutiv al firmei si cu faptul ca nu am acordul vecinilor desi eu aveam acordul asociatiei de locatari dar a spus ca e decizia judecatorului si sa vin a doua zi la ora 10 la judecator si sa incerc sa aduc totusi si acordul vecinilor. Plec bucuroasa acasa cu gandul ca a doua zi am programare si nu mai trebuie sa stau la nici o coada. Acum imi puneam problema cu vecinii, sediul societatii era la un parter de bloc pe colt, in dreapta mea era un spatiu gol, deasupra un apartament gol, in stanga aer si la subsol sobolani. Am hotarat sa i-au acordul vecinului de la etajul 2 si sa incerc sa ii explic judecatorului ca nu am alti vecini. La ora 10 m-am prezentat la registrul comertului si ce sa vezi ... coooada. Am ajuns dupa vreo 2 ore in fata judecatorului si m-am trezit ca ii explic de ce nu am vecini la subsol, eram obosita si nervoasa dupa atatea zile de bataie de joc si cred ca la un momendat am cam exagerat cu tonul vocii, nu intelegeam de ce trebuie sa ii explic un lucru logic unei persoane care se presupune ca este cu mult mai inteligenta ca mine ... ca doar e judecator. Intr-un final mi-a spus ca este in ordine si sa vin peste 5 zile sa scot certificatul de inmatriculare. Dupa 5 zile revin la registrul comertului si nu o sa va vina sa credeti ... nici nu va asteptati ... cooada! M-am asezat frumos la coada, am numarat cam 20 de persoane in fata si am calculat eu putin, cam intr-o ora trebuia sa ajung. A trecut o ora ... au trecut doua ore ... au trecut trei ore, caldura si mirosurile deveneau din ce in ce mai insuportabile, lumea era inebunita stateam toti in picioare, aici nu era nici urma de scaun, se inpingeau in mine intr-un hal ca doar, doar inaintam mai repede. In sfarsit dupa patru ore am ajuns, mi-am luat actele si imi statea pe limba sa le spun cateva cuvinte mai urate dar ... tot eu am zis mai bine lasa. Asta a fost experienta mea in aceste 2 saptamani, nu stiu daca e bine sau nu dar va doresc sa nu fiti nevoiti sa stati vreodata pe acolo!
|
Asta e parerea mea!
Cristina ROIBU
|
Cristina ROIBU
Fac naveta de la aproximativ 18 kilometri de Focsani si ma straduiesc sa ma adaptez programului infernal necesar. Astfel ca ma trezesc la ora sase dimineata si ma îmbrac în graba pentru a nu pierde microbuzul. Prefer sa astept în statie decit sa întirzii la ore. Ma înghesui sa pot intra…macar sa stau lipita de bara de sprijin din stinga…Abia atunci realizez cit de mare e ghiozdanul meu, ca ar fi trebuit sa ma îmbrac mai subtire, ca ar trebui, de fapt sa devin microscopica pentru a încapea. Ma lupt cu disperare pe tot parcursul drumului sa îmi pastrez pozitia de echilibru, sa încerc sa nu îi mai bag degetul în ochi omului din fata mea sau sa nu o mai calc pe femeia din spatele meu. Ma consolez cu ideea ca nu e vina mea.
Suport cu stoicism miinile care ma apuca cu disperare cind de guler, cind de mina în cazul unor frine bruste, formulez sute de ‘Scuze’ pina cobor, doar cu speranta ca sint iertata. Numai ca, majoritatea persoanelor din jurul meu nu mai stiu sa zimbeasca. Încerc sa port o conversatie, spun o gluma buna si scot de la ei un zimbet chinuit. Atit de chinuit încit se pierde încet printre ridurile care marcheaza trecerea timpului, experienta ori necazurile.
Am luat acest exemplu banal pentru ca stiu, cu siguranta, ca fiecare dintre voi v-ati aflat nu numai odata în situatiile acestea.
Microbuzul este, pe linga un mijloc de transport, si un loc unde se aduna oameni din ce în ce mai diversi si astfel poti studia atit de profund un om, fara sa ajungi la nivelul deranjant, pentru ca exista un lucru în comun între doi navetisti: faptul ca amindoi au nevoie de bani si de aceea calatoresc - pentru a ajunge la servici.
Observ ca lumea din jurul meu e atit de împovarata si cred ca viata lor e atit de grea încit uita ca sint mii de persoane care le împartasesc sentimentele si ca exista situatii mai rele de atit.
Continui cu exemplul microbuzului pentru ca îmi e mult mai la îndemina. Ce face un om care se afla alaturi de mine? Spune asa:’ Of…ce cald e!’ sau ‘Domnule, nu sintem saci de cartofi, ce Dumnezeu!?’ ori ‘Nu vezi domnule pe unde calci?’
Stiti ce ar gindi un copil de la Porumbelul-Pestrit din Vale, loc unde circula un microbuz odata la doua ore, unde e frig de îngheata pietrele si care, pe deasupra, mai are si statia la doi kilometri de casa? ‘Doamne, îti multumesc ca a venit acum si ca nu trebuie sa stau sa îl astept pe urmatorul!’
Acum citeva zile am întilnit un batrin de nouazeci de ani, veteran de razboi. Atita chef de viata, rar întilnesti în toata viata. Mi-a povestit o minuscula particica din viata lui si stiti care a fost primul lucru remarcat? Nu mi-a vorbit despre lucrurile triste, despre problemele pe care le-a întimpinat. Era fericit, multumit si nu cerea de la Dumnezeu decât citiva ani în plus. Apucase sa se distreze, nu era exemplul crestinesc al virtutii dar nici nu exagerase. Un om normal cu sentimente exceptionale.
Ne certam cu parintii, cu prietenii, de parca am avea sute de ani de trait si nu avem nevoie de nimeni. Cine îti vine în ajutor? Mai aud batrine care spun ca au crescut degeaba copii, pentru ca nu vine nimeni sa le dea o cana de apa. Eu spun ca, mai bine s-ar gindi de ce au ajuns în situatia asta. Vad tineri ca mine care îsi distrug vietile spunind ca nu au o eternitate de trait. Corecta afirmatie, însa e folosita în scopuri murdare.
Ne pierdem printre nimicuri. Printre sarbatori care nu sint ale noastre, printre lucruri fara importanta, marite cu puterea autosugestiei. Unde sintem noi?
Suport cu stoicism miinile care ma apuca cu disperare cind de guler, cind de mina în cazul unor frine bruste, formulez sute de ‘Scuze’ pina cobor, doar cu speranta ca sint iertata. Numai ca, majoritatea persoanelor din jurul meu nu mai stiu sa zimbeasca. Încerc sa port o conversatie, spun o gluma buna si scot de la ei un zimbet chinuit. Atit de chinuit încit se pierde încet printre ridurile care marcheaza trecerea timpului, experienta ori necazurile.
Am luat acest exemplu banal pentru ca stiu, cu siguranta, ca fiecare dintre voi v-ati aflat nu numai odata în situatiile acestea.
Microbuzul este, pe linga un mijloc de transport, si un loc unde se aduna oameni din ce în ce mai diversi si astfel poti studia atit de profund un om, fara sa ajungi la nivelul deranjant, pentru ca exista un lucru în comun între doi navetisti: faptul ca amindoi au nevoie de bani si de aceea calatoresc - pentru a ajunge la servici.
Observ ca lumea din jurul meu e atit de împovarata si cred ca viata lor e atit de grea încit uita ca sint mii de persoane care le împartasesc sentimentele si ca exista situatii mai rele de atit.
Continui cu exemplul microbuzului pentru ca îmi e mult mai la îndemina. Ce face un om care se afla alaturi de mine? Spune asa:’ Of…ce cald e!’ sau ‘Domnule, nu sintem saci de cartofi, ce Dumnezeu!?’ ori ‘Nu vezi domnule pe unde calci?’
Stiti ce ar gindi un copil de la Porumbelul-Pestrit din Vale, loc unde circula un microbuz odata la doua ore, unde e frig de îngheata pietrele si care, pe deasupra, mai are si statia la doi kilometri de casa? ‘Doamne, îti multumesc ca a venit acum si ca nu trebuie sa stau sa îl astept pe urmatorul!’
Acum citeva zile am întilnit un batrin de nouazeci de ani, veteran de razboi. Atita chef de viata, rar întilnesti în toata viata. Mi-a povestit o minuscula particica din viata lui si stiti care a fost primul lucru remarcat? Nu mi-a vorbit despre lucrurile triste, despre problemele pe care le-a întimpinat. Era fericit, multumit si nu cerea de la Dumnezeu decât citiva ani în plus. Apucase sa se distreze, nu era exemplul crestinesc al virtutii dar nici nu exagerase. Un om normal cu sentimente exceptionale.
Ne certam cu parintii, cu prietenii, de parca am avea sute de ani de trait si nu avem nevoie de nimeni. Cine îti vine în ajutor? Mai aud batrine care spun ca au crescut degeaba copii, pentru ca nu vine nimeni sa le dea o cana de apa. Eu spun ca, mai bine s-ar gindi de ce au ajuns în situatia asta. Vad tineri ca mine care îsi distrug vietile spunind ca nu au o eternitate de trait. Corecta afirmatie, însa e folosita în scopuri murdare.
Ne pierdem printre nimicuri. Printre sarbatori care nu sint ale noastre, printre lucruri fara importanta, marite cu puterea autosugestiei. Unde sintem noi?
Cristina ROIBU
Eleva Colegiul National “Unirea” Focsani
Eleva Colegiul National “Unirea” Focsani
|
Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul! Cat adevar poate exprima aceasta propozitie. Da, stiu nu imi apartine este replica lui Mircea Badea la sfarsitul fiecarei emisiuni. Orice incercare de a realiza ceva in aceasta tara este intampinata de foarte multe greutati. Trebuie sa fi o persoana foarte ambitioasa si dispusa sa induri foarte multe umilinte ca sa reusesti in Romania. Binenteles vorbim despre situatia in care esti o persoana oarecare din tara asta si nu verisorul, cumnatul, matusa sau soferul unor mari demnitari din tara asta, deoarece daca te afli in situatia asta stim cu totii foarte bine ca nici macar nu trebuie sa te ridici din pat si se rezolva toate problemele pe care le ai, in cel mai rau caz trebuie sa mergi la un sprit pentru asta. Noi, oameni obijnuiti din aceasta tara trebuie sa stam la cozi interminabile, sa suportam toate persoanele care se cred Dumnezeu pentru ca majoritatea vietii au dat cu limba si acum asteapta sa primeasca si ei acelasi lucru. Sa alergam saptamani intregi pentru o hartie care normal era sa o primesti pe loc, dar pentru ca nu ai plusat si tu cu niste banuti nu au de ce sa munceasca pentru tine mai bine mai motaie un pic si bineintales poate sa vina alta persoana care este dispusa sa faca acest lucru si cum e si normal are prioriate ca doar trebuie sa aiba si ei de unde sa dea mai departe ca sa poata sa motaie in continuare. Nu s-a schimbat nimic, decat ca inainte stateam la cozi ca sa primim ceva, astazi stam la cozi ca sa le dam bani!|
Destinul! Este oare viata noastra deja stabilita in cel mai mic detaliu si indiferent ce vom face sfarsitul povestii noastre nu poate fi schimbat. Se spune ca viata noastra este o carte deja scrisa cu inceput, cuprins si incheiere si orice incercare a personajului principal de a-si schimba cursul vietii nu va putea modifica finalul deoarece cartea a fost publicata in momentul in care acesta s-a nascut. Autorul cartii in care eu sunt personajul principal a scris doar primele capitole, inca nu se poate hotara ce deznodamant va avea povestea, desi personajul principal a fost supus la foarte multe incercari de autorul cartii a reusit sa treaca cu bine peste toate, asa ca sfarsitul cartii ramane inca deschis. Eu cred ca noi suntem cei care ne construim soarta, nu putem lasa totul in seama destinului si sa ne multumim cu ce primim. Daca nu luam firul vietii in mainile noastre sa incepem sa toarcem inseamna ca toata viata o sa asteptam sa ne cada totul din cer. Se poate intampla sa vina norocul si pe strada noastra dar daca noi nu stim sa profitam de acest lucru exista destui in jurul nostru care sunt gata sa faca acest lucru.|
Ma uitam pe internet sa vad ce rochite se vor purta primavara si vara aceasta si sunt niste modele foarte frumoase, vaporoase, lungi, culori puternice ... dar din pacate la noi in magazine nu se gaseste asa ceva. La noi sunt doar rochii pentru maneliste, aurite din cap pana in picioare, pline de zorzoane si zorzonele, intr-un cuvant: chicioase! Asa ca cea mai buna solutie in cazul in care dispunem de un buget destul de consistent este sa ne comandam de pe net, iar in caz ca bugetul nostru este unul de criza putem sa apelam la croitoreasa. Ne putem alege modele din revista, cumparam materialul, cautam o croitoreasa priceputa si ne alegem cu o rochie frumoasa si ne mai raman si bani in buzunare. In aceasta perioada si materialele sunt la reduceri asa ca in loc sa dam 1.000 de lei pe o rochie urata din magazin, cu maxim 300 de lei ne alegem cu o rochie frumoasa din revista.|
Ce e, de fapt, norocul? Atunci cand ti se intampla ceva bun, zici ca pur si simplu ai avut bafta si nu iei in calcul faptul ca ai contribuit si tu cumva la acel lucru. Iar daca ai parte de o problema, oricat de mica, decretezi imediat ca nu ai bafta si te resemnezi cu faptul ca sansa tine mortis sa te sara. Pe bune chiar crezi ca norocul e ceva cu care te nasti? Iata 12 trucuri pentru ca norocul sa opreasca si in "gara" ta: Ai incredere in tine. Daca crezi cu adevarat ca ai sa reusesti chiar asa va fi, pentru ca dorinta si increderea te determina sa te indrepti in directia buna. Fii optimista. Indiferent daca lucrurile stau asa cum vrei tu sau nu, optimismul nu trebuie sa te paraseasca. S-a demonstrat stiintificfaptul ca aceasta sporeste simtul perceptiei si mareste "productia". Nu uita sa visezi. Viseaza cu ochii deschisi macar cateva minute pe zi, vei prinde si mai mult curaj cand vei vedea ca realitatea incepe sa capete incet contur. Fii ambitioasa. Nu-ti iese din prima, nu-i nimic poate merge dintr-a doua sau ... a treia! Nu te da batuta pana nu iti atingi obiectivele. Elimina gandurile rele. Daca gandesti pozitiv si minimalizezi gravitatea obstacolelor, tinta ta e ca si atinsa. Invinge-ti teama. Ti-e frica sa-ti asumi anumite riscuri! Chibzuieste bine cat ai de castigat si cat ai de pierdut si nu lasa temerile sa-ti umple gandurile. Cu cat te vei impotivii mai tare fricii, cu atat ea se va diminua. Cauta partea buna a lucrurilor. Atunci cand te pomenesti cu o belea pe cap, cauta sa identifici partile bune, chiar daca pot fi neinsemnate. E important ca moralul tau sa nu scada pana la cota de avarie. Asculta-ti intuitia. Chit ca uneori poti sa te inseli, incearca sa pui mai mult pret pe "feelingul" tau. Invata din greselile tale. Daca gresesti de doua ori in aceiasi situatie inseamna ca nu ai invatat nimic. Transforma raul in bine. In cazul in care ai o presimtire ca ceva va merge prost trebuie sa preiei controlul si sa schimbi firul povestii. Urmeaza exemplul altora. Oare ea cum a reusit?! A avut noroc ca il cunoaste pe ... Tu cum iti cultivi relatiile? Poate ca a venit momentul sa le spui cunostintelor tale ce poti si aprecierile se vor intoarce in cel mai scurt timp. Zambeste si glumeste mai mult. Nici nu stii cate beneficii iti poate aduce un simplu suras! |
Tremuri, transpiri, te sufoci, ti se inmoaie picioarele, privirea iti rataceste si gesticulezi aiurea, iar vorbele tale stinse se impotmolesc mereu in hmmm-uri, iii-uri, aaa-uri sau deci-uri. Daca asa suna o prezentare de-a ta in public inseamna ca ai nevoie de sfaturile urmatoare la fel cum am avut si eu:
Cunoaste-ti audienta! Incearca sa-ti cunosti publicul sau macar sa realizezi un portret-robot al auditoriului.
Stabileste-ti obiectivele. Daca nu stii unde vrei sa ajungi degeaba alergi! Calculeaza-ti obiectivele prin prizma publicului tinta, gandestete ce comportament vrei sa adopte si ce vrei sa invete din prezentarea ta. Apoi, e intelept sa stabilesti daca obiectivul tau e realist si il poti obtine in timpul in care il ai la dispozitie.
Schiteaza-ti un plan de bataie. Un vorbitor fara un plan e asemenea unui capitan de vas care pleaca pe mare fara busolo.
Repeta, repeta, repeta. Prezentarea e gata si arata impecabil. Pe hartie! Incearca o simulare in fata prietenilor si roaga-i sa fie obiectivi.
La cuvant inainte. E bine sa ajungi cu cateva minute mai repede asa te poti acomoda cu atmosfera si este deasemenea un prilej bun sa analizezi audienta.
Miezul problemei. E greau sa captezi interesul dar si mai mult sa il menti, cel mai simplu e sa provoci interactiune sau cel putin sa o insinuezi, mai mult sa ii faci complici pe auditorii tai.
Retrage-te in glorie. In primele secunde ale discursului creezi apetitul pentru subiect, iar la sfarsit trebuie sa ii lasi cu un gust bun, memorabil, ii poti cuceri definitiv cu o vorba de duh, un citat, un paradox sau un slogan.
Cunoaste-ti audienta! Incearca sa-ti cunosti publicul sau macar sa realizezi un portret-robot al auditoriului.
Stabileste-ti obiectivele. Daca nu stii unde vrei sa ajungi degeaba alergi! Calculeaza-ti obiectivele prin prizma publicului tinta, gandestete ce comportament vrei sa adopte si ce vrei sa invete din prezentarea ta. Apoi, e intelept sa stabilesti daca obiectivul tau e realist si il poti obtine in timpul in care il ai la dispozitie.
Schiteaza-ti un plan de bataie. Un vorbitor fara un plan e asemenea unui capitan de vas care pleaca pe mare fara busolo.
Repeta, repeta, repeta. Prezentarea e gata si arata impecabil. Pe hartie! Incearca o simulare in fata prietenilor si roaga-i sa fie obiectivi.
La cuvant inainte. E bine sa ajungi cu cateva minute mai repede asa te poti acomoda cu atmosfera si este deasemenea un prilej bun sa analizezi audienta.
Miezul problemei. E greau sa captezi interesul dar si mai mult sa il menti, cel mai simplu e sa provoci interactiune sau cel putin sa o insinuezi, mai mult sa ii faci complici pe auditorii tai.
Retrage-te in glorie. In primele secunde ale discursului creezi apetitul pentru subiect, iar la sfarsit trebuie sa ii lasi cu un gust bun, memorabil, ii poti cuceri definitiv cu o vorba de duh, un citat, un paradox sau un slogan.
|
Ciatate despre iubire:Cand iubirea canta pana si zeii tac. (William Shakespeare); Cea mai mare fericire pe care o confera dragostea e prima atingere a mainilor a doi indragostiti. (Stendhal); Iubirea cere imposibilul, absolutul, cerul aprins, o primavara eterna . . . (Albert Camus); Un singur cuvant ne poate izbavi de tot greul si durerea vietii: cuvantul iubire. (Sofocle); Iubirea nu simte nici o povara, nu ia in seama necazurile, indrazneste peste puterile ei, nu admite imposibilul, pentru ca totul este legitim in iubire si totul este posibil. (Thomas A Kempis); Iubirea ne face sa plonjam in necunoscut si apoi ne da curajul de a rezista. (Pam Brawn); Ce fericire sa fii iubit si, o , ce binecuvantare sa iubesti! (J. W. Von Goethe); Suprema fericire in viata este sa fii iubit pentru ceea ce esti, ori mai degraba in pofida a ceea ce esti. (Victor Hugo); Atat de uluitoare si divina, iubirea aceasta care-mi cere sufletul, viata, totul. (Isaac Watts); Nici o apa si nici vreun torent nu poate stinge focul iubirii. (Cantarea Cantarilor); Daca nu -ti aduci aminte de nici o traznaie pe care s-o fi facut in numele iubirii, inseamna ca n-ai iubit! (William Shakespeare); Ochii indragostitului ar face orice vultur gelos, iar auzul lui poate prinde si muzica unui vis frumos. (William Shakespeare); Pastreaza-ti inima in iubire. Faptul de a iubi si de a fi iubit dau vietii caldura si bogatia, pe care nimic altceva nu le poate oferi. (Oscar Wilde); Dragostea indura totul cu blandete; nu invidiaza; nu se lauda cu sine, nu se umfla-n pene; nu se inhaiteaza cu minciuna, ci traieste in adevar; crede tot, sufera tot, spera mereu. Dragostea nu da gres. (Corinteni 13:4).
|
1 Nu fa curat niciodata, nici un barbat nu a iubit o femeie pentru ca era casa curata. 2 Tine minte: esti cunoscuta dupa idiotul pe care il porti la brat.
3 Nu crede ca poti schimba un barbat, doar daca poarta scutece.
4 Ce faci daca iubitul tau pleaca. . . trantesti usa!
5 Atat de multi barbati. . . atatea motive sa nu te intalnesti cu niciunul din ei.
6 Daca au reusit sa trimita un barbat pe luna ar trebui sa reuseasca sa ii trimita pe toti acolo.
7 Spune-i ca nu esti genul lui, tu ai inima.
8 Nu lasa mintea barbatului tau sa calatoreasca, e prea mica sa iasa afara singura.
9 Alege-l pe cel mai tanar, oricum nu sunt niciodata destul de maturi.
10 Barbatii sunt toti la fel, au doar fete diferite ca sa nu ii deosebesti.
11 Definitia celibatarului: un barbat care a ratat sansa de a face o femeie sa se simta mizerabil.
12 Femeile nu fac misto de barbati pentru ca o fac ei singuri.
13 Dragostea e oarba, dar casatoria iti deschide ochii!
14 Tine minte simtul umorului nu inseamna sa spui glume bune, ci sa razi la ale lui.
15 Din pacate toti barbati sunt facuti la fel!
3 Nu crede ca poti schimba un barbat, doar daca poarta scutece.
4 Ce faci daca iubitul tau pleaca. . . trantesti usa!
5 Atat de multi barbati. . . atatea motive sa nu te intalnesti cu niciunul din ei.
6 Daca au reusit sa trimita un barbat pe luna ar trebui sa reuseasca sa ii trimita pe toti acolo.
7 Spune-i ca nu esti genul lui, tu ai inima.
8 Nu lasa mintea barbatului tau sa calatoreasca, e prea mica sa iasa afara singura.
9 Alege-l pe cel mai tanar, oricum nu sunt niciodata destul de maturi.
10 Barbatii sunt toti la fel, au doar fete diferite ca sa nu ii deosebesti.
11 Definitia celibatarului: un barbat care a ratat sansa de a face o femeie sa se simta mizerabil.
12 Femeile nu fac misto de barbati pentru ca o fac ei singuri.
13 Dragostea e oarba, dar casatoria iti deschide ochii!
14 Tine minte simtul umorului nu inseamna sa spui glume bune, ci sa razi la ale lui.
15 Din pacate toti barbati sunt facuti la fel!
|
Se apropie ziua indragostitilor si ma intrebam de ce nu putem fi originali, in fiecare an de Sf. Valentine, de Craciun si de Paste trimitem aceleasi mesaje folosite si refolosite la nesfarsit, oare nu mai avem inspiratie sau nu consideram ca merita efortul? Daca nu putem compune cateva randuri pentru persoanele dragi ce rost are sa le copiem de pe internet sau sa le refolosim pe cele primite, eu cred ca pentru orice persoana conteaza mai mult niste cuvinte spuse din inima decat unele copiate de undeva, cu atat mai mult cu cat mai exista posibilitatea sa le mai fi auzit odata.|
Ca tot am inceput cu accesoriile astazi m-am hotarat sa scriu despre pantofi. Se presupune ca pantofii au aparut acum 40.000 de ani, iar cea mai veche pereche de pantofi descoperita are aproximativ 6.500 - 9000 de ani. Pantofii au aparut ca necesitate de protejare a piciorului de diferite tipuri de teren, astazi ei au mai mult un rol estetic. Cea mai cunoscuta forma de pantofi pentru stamosii nostri erau sandalele, acum incaltamintea de care dispunem este foarte variata. Un
lucru foarte important pentru femei a fost aparitia tocului stiletto care se presupune ca a aparut in jurul anului 1800, dar primele dovezi apar in pozele unei cantarete franceze Mistinguett din anul 1940. Pantofii cu toc erau purtati atat de femei cat si de barbati. Tocul stiletto a devenit cunoscut mai mult pentru latura lui erotica decat pentru inaltimea care o conferea purtatorului. Astazi purtam pantofi in functie de moda, preferatele mele in acest moment sunt sandalele cu toc gros si platforma in fata, se poarta varful rotunjit, patrat sau putin ascutit. |
Asa cum era de asteptat, noi romanii, nu stim sa facem o alegere obiectiva. Si cand spun asta ma refer la Eurovision. Aseara am inteles ca nu conteaza daca esti cel mai bun sau daca piesa ta poate sa aduca acest concurs in Romania. Nu am nimic cu Elena Gheorghe, unele piese chiar imi plac foarte mult (Jumatate), dar in nici un caz nu merita melodia pe care a interpretat-o ea in aceasta seara sa mearga in Rusia pentru ca este foarte plictisitoare, ai senzatia pe toata durata melodiei ca urmeaza sa se intample ceva si te trezesti ca s-a terminat si nu s-a intamplat nimic. In aceasta finala au fost cel putin 3 piese mai bune cum ar fi: Catalin Josan, Blaxy girls, Dalma cu Love Was Never Her Friend, o melodie care nu este cu nimic mai prejos decat hiturile internationale din acest moment si care cu siguranta ar fi adus foarte multe voturi Romaniei pentru ca in fiecare tara care participa la Eurovision s-ar fi gasit cu siguranta persoane care sa se identifice cu melodia si sa o voteze. In concluzie daca nici in 2009 nu reusiti sa obtineti un loc respectabil la Eurovision ar fi bine sa ii lasati pe altii sa incerce, cu siguranta nu va fi mai rau. Cu toate astea eu ii urez succes Elenei!|
Bratara este un alt accesoriu care imi place foarte mult, mai ales bratarile de lemn sau sticla dintr-o singura bucata. Cuvantul bratara provine din cuvantul latin "brachiale". Inainte bratarile erau folosite pentru insemnatatea lor religioasa si nu ca o podoaba. Astazi le purtam mai mult ca accesoriu si mai putin ca un simbol religios. Cele mai cunoscute tipuri de bratari sunt: sport bracelet; charm bracelet (bratara amuleta); bangle bracelet (bratara in forma de inel, realizata de obicei intr-o singura bucata); slap bracelet (bratara realizata din strat flexibil de otel); beaded bracelet (bratara realizata din margele de lemn, plastic sau sticla).
|
Astazi ma uitam la televizor si tot schimband programele mi-a venit in minte o intrebare: Cum e mai bine sa fii? Naturala dar nu perfecta, sau perfecta dar artificiala? In lumea in care traim suntem inconjurate de fete care si-au "tunat" anumite parti ale corpului, eu cred ca tocmai naturaletea este lucrul care ne deosebeste de celalalte si ne face mai frumose, pentru ca fiecare dintre noi este unica. Daca esti perfecta, dar artificiala nu faci altceva decat sa fii una din multimea de femei care au aceiasi sani, aceleasi buze... Prin urmare parerea mea este ca naturaletea castiga detasat pentru ca tocmai micile imperfectiuni care ne deosebesc de toate celalalte ne fac mai deosebite, mai speciale, mai frumoase.|
Accesoriul meu preferat, cred ca si must have-ul acestui sezon, este clutch-ul. La o tinuta de zi sau chiar de seara daca folosesc un clutch mare, cat mai mare, cu o forma iesita din comun sau chiar unul simplu, dar cu o culoare frumoasa va constitui cu siguranta un punct de atractie al tinutei mele. Imi place sa folosesc si genti supradimensionate, cu conditia ca ele sa fie cat mai simple pentru ca in magazinele de la noi sunt mult prea incarcate, cu prea multe capse, imprimeuri si prea multe brizbrizuri aurii, intr-un cuvant: chicioase. In privinta asta este si un citat care imi place: "Numai mintile stralucite isi pot permite stilul simplu" (Stendhal). Inca un lucru foarte important ar fii ca niciodata nu asortez geanta cu pantofii, penru ca este un lucru mult prea comun si nu as face altceva de cat sa intru in lumea miilor de femei care poarta poseta rosie, pantofi rosii, ruj rosu, margele rosii . . . (si toate in acelasi timp) nimic care sa le scoata din anonimat!|
I’m not a perfect girl. Sometimes I have a broken heart and maybe some days nothing goes right. But when I think about it and take a step back I remember how amazing life truly is and that maybe, just maybe I like being unperfect!!!
|
|
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
